chiar daca...

asa suntem facuti, sa iubim sa nu fim iubiti sa ne para rau dar in acelasi timp si bine pentru ca putem sa iubim ( suna paradoxal dar asa e) . Cel mai greu e sa te imapaci cu tine insuti, nu poti sa accepti asa ceva ''cum adica sa las eu de la mine???'' In primul rand ce sa las , daca as stii as lasa dar aici e problema ca nu stiu. De fapt nu stim nimic... sunt momente in care tot ce crezi ca era viata se naruie in cateva secunde si-ti dai seama ca ai trait intr-o mare minciuna, tot ce ai creeat in jurul tau se darama si nu stii incotro sa fugi ( altii gasesc refugi in bautura , droguri , desfrau) e bine pentru ei macar si-au gasit alte mici bucurii care la umple viata ( mici asa cum sunt). Iarasi e ciudat ca in clipele cruciale din viata esti prea lucid...gandesti prea limpede.... si nu stii ce decizii sa iei.de ce oare??? cam multe intrebari nu?( alta intrebare , stiu:p) dar gata hai sa ne amuzam de ceva nu vreau sa scriu despre chestia asta...deja m-am confesat prea mult. Alta chestie ciudata: nevoia de a te confesa.. de ce tre' sa-i spun celui de langa mine ce simt????( pt. o comunicare mai buna intre persoane mi s-ar rasp probabil) dar comunicare se face si prin semne, priviri atingeri ganduri care se transmit..nu doar vorbe. Atunci cand ii spui unei persoane ca o iubesti deja pe jumatate ai inceat sa o mai iubesti prin simplul fapt ca s-a dus din magia faptului respectiv. "te iubesc" ...."si eu te iubesc'' si se arunca o privire rapida deoarece gandul celor doi este spre sarutul care va urma....se saruta lung...in alta zi se plimba .. mai trece un timp are loc si prima noapte de dragoste ( ce romantic suna nu?) dupa care ''ada-mi si mie o cana de apa...dar dute si ia-ti singur sunt ocupata....pai cu ce esti ocupata??? ...ma uit la televizor..." si asa se incheie povestea mea.....""MARIE , vino sa dai click pe mouse la publish post ca am mainile ocupate pe tastatura.''''